Ghiduri
Costul real pe bucată: materiale, manoperă, regie și rebut
Costul pe bucată se construiește din patru părți: materialele cu pierderea normată, manopera pe timpul din normă, regia secției și nimic din rebut. Dacă le aduni la fel la fiecare comandă, poți compara produsele între ele și poți pune prețuri cu încredere.
Materialele, la valoarea din gestiune
Materialul intră în cost cu valoarea cu care iese din magazie. Valoarea depinde de metoda de evaluare a stocurilor pe care o folosește firma. La FIFO, consumi întâi lotul cel mai vechi, cu prețul lui. La costul mediu ponderat (CMP), fiecare intrare nouă se amestecă în prețul mediu, iar ieșirile pleacă la media zilei.
Metoda o alegi o dată, împreună cu contabilul, și o păstrezi. Dacă o schimbi de la o lună la alta, costul aceluiași produs se mișcă fără ca în hală să se fi schimbat ceva.
Pierderea normată
Din placa de PAL nu folosești tot. Rămân margini, tăieturi, colțuri. Din bara de țeavă de 6 metri rămâne un capăt. Pierderea asta e normală și se știe dinainte, așa că o treci în rețetă ca procent la fiecare material.
Pierderea normată intră în costul fiecărei bucăți bune. E prețul tehnologiei, nu o greșeală. Ce depășește norma, de exemplu o placă tăiată greșit, e altă poveste și o urmărești separat.
Manopera, pe timpul din normă
Pentru fiecare fază de lucru ai un timp planificat pe bucată și un tarif orar. Manopera e timpul planificat înmulțit cu tariful fazei. Debitarea are tariful ei, sudura pe al ei, vopsitoria pe al ei.
De ce pe normă și nu pe timpul raportat? Timpul raportat sare de la o comandă la alta. Azi a lucrat sudorul cu experiență, mâine ucenicul. Cineva a uitat să oprească pontajul la prânz. O comandă s-a întrerupt pentru o urgență. Dacă iei costul din pontaj, același cadru metalic costă o dată 140 de lei și altă dată 190, iar tu nu mai știi ce preț să pui.
Pe normă, costul e stabil și comparabil. Timpul raportat nu-l arunci. Îl folosești ca să corectezi norma. Dacă după cinci comenzi vezi că sudura ia mereu 1,2 ore în loc de 1, norma e greșită și o actualizezi. Dacă abaterea apare o singură dată, te uiți la ce s-a întâmplat în ziua aceea și lași norma în pace.
Regia
Regia secției înseamnă chiria halei, curentul, întreținerea utilajelor, șeful de secție. Nu ține de o bucată anume, așa că o împarți după o cheie. Cheia cea mai simplă într-un atelier este ora de lucru: aduni regia lunii, o împarți la orele normate lucrate și obții o sumă pe oră.
Poți include regia direct în tariful orar al fazei sau o poți ține separat. Important e să alegi un singur mod, ca să nu o numeri de două ori.
Rebutul nu se încarcă pe piesele bune
Să zicem că lansezi 100 de cadre și ies 4 rebuturi. Tentația e să împarți tot costul la cele 96 bune. Așa, fiecare cadru bun pare mai scump, iar rebutul dispare în medie. Luna viitoare ai 10 rebuturi și costul sare iar, fără să știi de ce.
Costul pe bucată rămâne cel din calcul. Cele 4 rebuturi se trec separat, ca pierdere, cu cauza lor. Așa vezi cât te costă rebutul în fiecare lună și poți lucra pe el.
Un exemplu: cadru metalic sudat
Cifrele sunt rotunjite și servesc doar ca exemplu.
- Materiale: țeavă și tablă de 200 de lei pe bucată, plus pierdere normată 5%, adică 210 lei.
- Debitare: 0,5 ore × 60 lei/oră = 30 lei.
- Sudură: 1 oră × 80 lei/oră = 80 lei.
- Vopsire: 0,5 ore × 70 lei/oră = 35 lei.
- Regie: 2 ore normate × 40 lei/oră = 80 lei.
- Cost pe bucată: 210 + 145 + 80 = 435 lei.
- Comandă de 100 de bucăți, 4 rebuturi: cele 96 bune intră în stoc la 435 de lei bucata, iar 4 × 435 = 1.740 de lei se trec ca pierdere din rebut. Dacă ai fi împărțit totul la 96, ai fi avut aproximativ 453 de lei pe bucată și niciun semnal despre rebut.
Ce verifici lunar
Compară timpul planificat cu cel raportat pe fazele cu volum mare. Uită-te la pierderea reală de material față de cea din rețetă. Urmărește suma rebuturilor și cauzele lor. Unde abaterea se repetă, corectezi norma. Unde e un caz izolat, cauți cauza în hală.
Dacă oamenii lucrează mai repede decât norma, nu umflu costul?
Pe o comandă, poate. Dacă se întâmplă constant, e semn că norma e prea largă și trebuie scurtată. Costul rămâne pe normă, iar norma se ajustează după ce arată mai multe comenzi la rând.
FIFO sau CMP, care dă costul mai corect?
Ambele sunt corecte și permise. FIFO urmărește mai fidel prețul loturilor, CMP netezește variațiile. Contează să folosești aceeași metodă tot timpul, stabilită cu contabilul.
Unde trec pierderea din rebut?
Separat de costul produselor bune, ca pierdere a perioadei, cu cauza ei. Așa o vezi lunar și știi pe ce să lucrezi.
Cum aleg tariful orar al unei faze?
Pornește de la costul salarial al oamenilor care lucrează în faza respectivă, raportat la orele lor productive. Dacă vrei regia inclusă, adaugi și partea ei pe oră.
Cât de des schimb normele?
Când abaterea se repetă pe mai multe comenzi, nu după fiecare comandă. O normă schimbată prea des face costul la fel de instabil ca pontajul.